Teoria jocurilor este o ramură a matematicii aplicate care studiază interacțiunile strategice dintre mai mulți agenți raționali, fiecare încercând să își optimizeze rezultatele în funcție de deciziile celorlalți. Modelează situații de competiție sau cooperare, unde alegerea fiecărui participant influențează rezultatele celorlalți. Se distinge de alte tehnologii prin capacitatea de a formaliza comportamentul strategic în contexte cu decizii interdependente.
Cazuri de utilizare și exemple
În inteligența artificială, teoria jocurilor se aplică la modelarea interacțiunilor dintre agenți autonomi (sisteme multi-agent), securitate cibernetică (detecția și prevenirea atacurilor), negociere automată și gestionarea resurselor partajate. Este utilizată și în economia digitală: stabilirea dinamică a prețurilor, licitații automate, proiectarea mecanismelor de stimulare pe platforme digitale.
Principalele instrumente software, biblioteci, framework-uri
Dintre principalele instrumente se remarcă biblioteca Python Gambit pentru analiza computațională a jocurilor clasice și evolutive, OpenSpiel de la DeepMind pentru experimente pe jocuri cu sumă zero sau generală, și Axelrod-Python pentru simularea dilemei prizonierului iterat. Instrumente generaliste precum MATLAB și R includ module dedicate teoriei jocurilor.
Ultimele dezvoltări și tendințe
Cercetările recente vizează teoria jocurilor algoritmică, integrarea cu învățarea automată (în special pentru antrenarea agenților în medii competitive) și studiul jocurilor cu informații incomplete. Aplicațiile în inteligența artificială generativă și robotică colaborativă sunt în expansiune, creând noi cadre pentru luarea deciziilor strategice și colective.