Din 2017, asociația OCEANIA și-a propus să studieze și să protejeze balenele și delfinii din Polinezia Franceză. Sâmbăta trecută, a prezentat ministrului de peste mări Emmanuel Valls un proiect inovator care combină tehnologia și conservarea marină: Ocean IA.
În fiecare an, balenele cu cocoașă părăsesc apele înghețate ale Antarcticii, bogate în plancton și krill, pentru a ajunge în apele polineziene mai favorabile reproducerii. Lagunele și pasajele, puțin adânci și protejate, permit mamelor să nască și să alăpteze puii în siguranță față de curenți și prădători, în special orci.
- Însă, numeroși locuitori și turiști tranzitează zilnic între Tahiti și insula vecină Moorea unde este bazată asociația Oceania: traficul maritim între aceste două insule reprezintă peste 90% din traficul arhipelagului polinezian. Riscul de coliziune cu balenele este așadar foarte mare, mai ales că navele care navighează în zonele preferate de aceste cetacee au puțin spațiu de manevră.
Prevenirea în timp real a acestor coliziuni
Ocean AI se înscrie în continuitatea programului Ocean Watch, inițiat de Oceania în 2024. Acesta mobilizează observatori umani îmbarcați pe feriboturile între Tahiti și Moorea pentru a alerta asupra prezenței cetaceelor.
Se bazează pe un dublu fundament: tehnologia și colaborarea. Pe de o parte, camere terestre inteligente desfășurate pe înălțimile din Tahiti și Moorea pentru a identifica în timp real săriturile, suflurile, înotătoarele sau cozile balenelor în pasajele din Papeete și Vaiare. Pe de altă parte, o cooperare activă cu armatorii și serviciile maritime, pentru a defini și experimenta protocoale automate de alertă eficiente.
Observatorii de Mamifere Marine rămân mobilizați, iar căpitanii sunt asociați cu alegerile tehnice (canale de alertă, modalități de recepție). Un dispozitiv rar în domeniul conservării marine, unde IA este adesea limitată la colectarea de date fără acțiune imediată. Oceania mizează de asemenea pe educația publicului larg, în special prin aplicația Whale Alert, care transformă fiecare pasager sau amator de navigație într-un potențial observator.
Proiectul beneficiază de sprijin instituțional solid, în special din partea Uniunii Europene (prin programul Best Life 2030) și a UICN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii). Se află în fază pilot până în noiembrie 2026, dar bazele sale, sobrietatea tehnologică, ancorarea locală, implicarea multi-actor, pun bazele unei metodologii reproductibile pentru alte specii sau zone sensibile.
Cu toate acestea, mai multe incertitudini persistă: capacitatea sa de extindere, în special prin instalarea de senzori îmbarcați pe nave, precum și durabilitatea finanțării după perioada de testare, în ciuda potențialului său.