În scurt : Țările precum China și Emiratele Arabe Unite folosesc IA și geo-ingineria, în special însămânțarea norilor, pentru a gestiona resursele de apă și a răspunde provocărilor climatice.
Sumar
Pe măsură ce schimbările climatice și perioadele de caniculă se intensifică, amplificând tensiunile hidrice, unele națiuni își intensifică recursul la geo-inginerie pentru a răspunde unor nevoi locale critice. Printre tehnologiile în joc, însămânțarea norilor, mult timp limitată la marginile dezbaterii științifice, face astăzi obiectul unor programe de stat ambițioase, în special în China și Emiratele Arabe Unite. Punctul lor comun: mobilizarea IA, a datelor și a automatizării pentru a transforma un cer incert într-o resursă programabilă.
Însămânțarea norilor (cloud seeding) urmărește să stimuleze ploaia sau ninsoarea prin injectarea în atmosferă de particule precum iodura de argint sau sare, care favorizează condensarea. Folosită de zeci de ani, această tehnică este astăzi optimizată prin modelare meteo și IA.
Dacă China și Emiratele Arabe Unite se impun ca figuri de vârf ale unei ere meteorologice orchestrate de algoritmi, nu sunt singurele care explorează potențialele însămânțării norilor cuplate cu IA. Țări precum Statele Unite, Thailanda sau chiar Rusia dezvoltă, de asemenea, abordări specifice, reflectând priorități la fel de diverse precum contextul lor politic și climatic. În Statele Unite, unele state din Vest, precum Colorado, Nevada sau California, desfășoară proiecte menite să crească rezervele de zăpadă în Munții Stâncoși, pentru a îmbunătăți reîncărcarea pânzelor freatice și a rezervoarelor, IA fiind mobilizată pentru a rafina previziunile hidrologice și a ghida deciziile autorităților locale. În Thailanda, obiectivul este în principal agricol, cu IA utilizată pentru a planifica fin ciclurile de însămânțare. Cât despre Rusia, aceasta mobilizează aceste instrumente într-o manieră punctuală și strategică, în special pentru a evita ploaia în timpul evenimentelor publice emblematice, cum ar fi paradele militare de la Moscova.
China: geo-ingineria ca pârghie strategică de stabilitate
China a integrat, de două decenii, modificarea climei în agenda sa de gestionare teritorială. Această alegere nu relevă doar inovația meteorologică, ci se înscrie într-o logică mai largă de securizare hidrică, de susținere agricolă și de control ambiental.
În 2020, Consiliul de Stat chinez a dezvăluit un plan național care să doteze țara, până în 2025, cu un sistem de modificare meteorologică care să acopere mai mult de 5,5 milioane de kilometri pătrați. Un dispozitiv care se bazează pe o infrastructură pe mai multe niveluri: flote de avioane de însămânțare, baterii de rachete meteorologice, radare în rețea și, din ce în ce mai mult, sisteme de IA integrate capabile să prevadă condițiile optime de intervenție, ba chiar să piloteze automat drone la mare altitudine.
Acest recurs masiv la tehnologie a fost utilizat în timpul Jocurilor Olimpice de la Beijing din 2008, autoritățile chineze revendicându-și public capacitatea de a respinge precipitațiile din perimetrul ceremoniilor. Această politică vizează astăzi protejarea zonelor agricole critice, consolidarea bazinelor hidroenergetice și compensarea efectelor inegale ale secetelor interne. Ea întruchipează o viziune asumată a guvernării ambientale, unde clima devine o resursă controlabilă și strategică în serviciul stabilității naționale.
Emiratele Arabe Unite: inovație țintită și diplomație climatică
La polul opus geografic, dar într-o logică similară de suveranitate hidrică, Emiratele Arabe Unite au lansat încă din anii 2000 un amplu program de însămânțare a norilor. Țara, din care peste 90% din apa dulce provine din desalinizare, vede în această tehnică o oportunitate de a-și reduce dependența energetică și de a anticipa o presiune demografică crescută.
Sub egida Centrului Național de Meteorologie, Emiratele au testat abordări variate, de la însămânțarea prin avion la metode mai experimentale: în special, emisia de sarcini electrice prin drone în cumulonimbuși, o tehnologie dezvoltată în parteneriat cu universități britanice. Și aici, IA joacă un rol crucial în modelare și planificare: algoritmii anticipează evoluția maselor de nori și optimizează traiectoriile de zbor în funcție de microclimatele observate.
Dincolo de provocările pur tehnice, programul se înscrie într-o strategie mai amplă de poziționare geopolitică verde. La COP28 din Dubai, Emiratele și-au declarat clar intenția de a deveni un hub al inovației climatice în regiune. Însămânțarea norilor este prezentată nu ca o soluție miraculoasă, ci ca o verigă dintr-un portofoliu de adaptări tehnologice.
Unele studii sugerează o creștere a precipitațiilor cu 5 până la 15%, totuși eficacitatea însămânțării norilor rămâne dificil de măsurat. Din ce în ce mai multe țări apelează la această tehnologie, ceea ce ridică probleme etice și geopolitice, având în vedere că nu există o reglementare internațională clară asupra modificării artificiale a climei: poate un stat să recurgă la ea în detrimentul vecinilor săi?